Fiinţele alese astfel de Isus au devenit oameni. Ceasul desprinderii din maymun trecuse. El a sunat penultima oară în numele lui Isus şi al Creatorului Lumii. în trupurile create, Viaţa clocotea într-o fierbere nouă. Dumnezeu s-a consolat iar cu faptul, că materia înviată a reuşit să se ridice la înălţimii Lui, şi că numai o parte din această materie, se pierduse pe drumul de sine. Ştia că va mai pierde încă şi din ceea ce Isus alesese, dar acesta era sensul experienţei, pe care şi-a propus să o facă şi o ducă spre desăvârşire. însă pentru a pierde cât mai puţin, în vâltoarea existenţială care urma, i-a cerut lui Isus să separe mai bine Lumea cea Nouă de Lumea cea Veche, spunându-i: "Ia-i pe aceşti din urmă stăpânitori ai Pământului şi du-i mai aproape de Lumea Mea. Botează-i în numele Meu şi spune-le că ei sunt ultima generaţie, cu care voi mai domni pe Pământ. Când va suna iar ceasul desprinderii, căci va suna din nou, le voi cere să-mi arate cu adevărat marea lor demnitate. Pe cei demni, îi voi duce să trăiască în nemurirea din Ceruri, urcându-i acolo, cu mijloacele create de ei, căci de acum înainte, Pământul acesta se va schimba. Totul va fi altfel, fiindcă îşi vor crea case în care să trăiască şi case în care să-mi vorbească. O nouă lume îi aşteaptă pe Pământ, ca să poată concepe Lumea din Ceruri, în care să încerce Viaţa de apoi. Este cea mai bună răsplată, pe care o pot da materiei, în care te-am investit pe Tine. "
Isus a făcut ce i-a spus Tatăl şi a luat oamenii cu El, în partea dinspre răsărit a locului în care se aflau. Apoi le-a identificat în trup, un punct în care le-a sădit o parte din caracterul divin, zicându-le: "Aici vă sădesc