Mine în peşti, prin ploaia de sânge. Iar viaţa de pe
uscat este viaţă din viaţa apelor Mele. Ea este vie o singură dată, pentru că apa sfinţită de Mine este dătătoare de viaţă nu de Viaţă Veşnică. Şi vei vedea că mulţi dintre peştii Mei, vor con/unda Viaţa din ape cu viaţa de pe uscat, chiar de acum şi vor pretinde că Viaţa Mea este viaţa lor. Şi nu-i voi putea ajuta. Pentru că, acela care vrea să rupă din Mine se va frânge singur. Cel ce vrea să trăiască fără Mine va trăi din apa Mea, iar cel ce vrea să trăiască cu Mine va trăi cu sângele Meu. Şi va trăi veşnic prin reîncarnări pernă când va ajunge în Ceruri. Fiindcă nu tot ceea ce primeşte Viaţa Mea este demn să poarte în el dragostea Mea. Căci nu este vrednică să-l vadă pe Dumnezeu, decât materia capabilă să convieţuiască cu Dumnezeu. Şi puţine vor fi fiinţele care vor înţelege acest lucru, deşi, iată, Eu le spun că fără Dumnezeu nu învie nimic, dar cu Dumnezeu nu moare nimic. A fi cu Dumnezeu înseamnă a preţui sângele Meu, care nu este dat oricăror vieţuitoare. Şi înainte de toate, Dumnezeu înseamnă Viaţa cea Veşnică, iar nu viaţa ce rezidă din Viaţa cea Veşnică, pe care am creat-o să-i hrănească, să-i slujească şi să-i bucure pe cei care vor deveni sfinţi. " "Şi sfinţii?" întrebă Isus. "Sfinţii vor fi fiinţele care astăzi se nasc din Mine şi din peşti şi care prin Tine vor ajunge să locuiască cu trupurile în spaţiul din afara acestei planete. Şi care mă vor vedea la faţă cu adevărat, în timp ce Eu voi fi în trupurile lor şi pretutindeni. Pentru că numai astfel lucrul Meu va fi înţeles şi în final Cerurile se vor umple de sfinţi. "