împotriva lucrării căreia îi era destinat. Cauza acestei gândiri eronate era maladia iluziilor născute dintr-o gândire tangenţială gândirii divine, într-un creier pe jumătate mort. Fiindcă fără Viaţa Divină din trup, creierul nu este decât un burete umed şi alunecos.
Dependent de Pământ, trupul uman este un personaj aservit materiei din care provine. Producţia de iluzii şi aparenţe este flagelul care 1-a înstrăinat pe om de Viaţa din sine, dar aceasta se va reduce rapid, după ce mesajul Mângâietorului va fi cunoscut pretutindeni. Isus ştia că în relaţia lor cu Pământul, trupurile sunt expuse uzurii fizice, dar mai ştia şi că Dumnezeu îi va smulge Pământului creaţia Sa şi va strămuta-o în spaţii adecvate nemuririi, acolo unde trupurile şi eternitatea vor fi totuna.
Căci iată ce i-a răspuns Dumnezeu lui Isus, când acesta s-a plâns de fragilitatea trupurilor în care a fost zidit: "Isuse! Pe Pământ eşti în grădina Mea. Florile mor pentru că le cheamă materia. Te-am zidit într-o lucrare în care atracţia pământului face îmbrăţişarea morţii, dar te voi culege dintr-o lume în care, Dumnezeu va fi din nou biruitor. Sfinţii sunt scopul acestei lucrări şi ei se vor înălţa de pe Pământ la Mine prin lucrarea pe care o fac împreună cu Tine. Căci nu va mai dura mult, până când omul va înţelege că nu el moare, ci materia lui, iar când îi voi da un nou trup, nu va plânge după trupul pe care l-a avut anterior, aşa cum nu plânge la maturitate, după trupul pe care l-a avut în copilărie. Abia atunci va înţelege, că el nu este materia lui. Dar până atunci, îţi voi da Ţie trupul cu care să îl vindeci de aparenţe şi înainte de toate de iluzii, să-l faci