lor. Pentru că nici misterul materiei nu este total pătruns de omul, care, sub imperiul uimirii, crede că inventează, ceea ce descoperă de fapt. Când misterele materiei şi ale Vieţii Divine vor fi dezvăluite omului, ultimul ceas al desprinderii va suna. Desluşirea misterului Vieţii Divine începe cu această lucrare şi va fi continuat pornind de la acest concept, cu repeziciune. Oricât de inevitabilă pare apropierea Apocalipsei, ea nu se va produce în maniera biblică ştiută. Judecata intuită de apostolii lui Isus va fi judecata din ceasul desprinderii, care va stabili cine sunt cei care se transformă în sfinţi şi cine sunt cei care vor rămâne mai departe oameni, iar oamenii din care va pleca atunci Isus vor fi un nou produs al naturii.
*
Inceperea emancipării omului a fost marcată de apariţia conştiinţei existenţei unui stăpân şi părinte al întregii creaţii. Din acel moment, sub raportul timpului divin, desluşirea misterului Vieţii nu avea să mai dureze mult. Omul a înţeles că Viaţa este eternă, apariţia cultului reîncarnării dovedind faptul că trupurile conştientizau existenţa unei Vieţi eterne, menite să le reînvie trupurile. In acea perioadă, fiecare popor, în limba lui, îi spunea Creator, şi se închina acestuia. Supremă prin dimensiune şi conţinut, Viaţa este chiar Creatorul Lumii. Istoria Vieţii Supreme, respectiv a Creatorului, rămâne inaccesibilă omului, care încearcă prin fascinaţia sa pentru cunoaştere, să pătrundă, dincolo de coborârea acestuia pe Pământ. în mod inutil însă, înaintea transformării primilor oameni în sfinţi,