Panica se mărise printre conducătorii din vremea aceea, fiindcă toţi ştiau că apariţia unui împărat al celor mulţi, le-ar putea zgudui orânduirile din temelie. De aceea, când primeau pergamentele lui Irod, împăraţii şi regii adunau mulţimi mari de oameni şi îi puneau pe slujbaşii lor, să le citească în faţa acestora, pentru ca vestea naşterii Mântuitorului să fie repede trecută în uitare. Dar recurgând la această soluţie, împăraţii şi regii din toate ţările Europei şi Asiei nu făceau decât în mod indirect, să răspândească zvonul naşterii lui Isus.
Astfel că această veste se răspândise până în îndepărtatul Orient, de unde începuseră să vină pelerini, să se închine micuţului copil.
în faţa acestei situaţii, în primăvara acelui an, regii şi împăraţii din regiunile cele mai expuse influenţei lui Isus au hotărât să se întâlnească la Hamma, în Siria şi să încheie un pact în vederea eradicării noii credinţe. Primul lucru hotărât la Hamma a fost ca în niciunul din actele oficiale, să nu fie pomenit Isus, sau zvonurile care circulau despre El. Inclusiv pergamentele regale trebuiau distruse. Apoi oricare cetăţean care îndrăznea să poarte zvonuri despre naşterea Fiului lui Dumnezeu era pedepsit, urmând să fie după caz, biciuit, înlănţuit sau ucis, indiferent de vârstă sau stare.
Dar cel mai dramatic lucru hotărât la Hamma era că Irod se obligase, ca după întoarcerea de la acea reuniune, să ucidă toţi copiii, care până în acea zi nu împliniseră vârsta de doi ani, pentru ca, în cazul în care totuşi zvonurile despre naşterea micuţului Isus ar fi adevărate, El să moară.