dimensiunii sale, apoi a împărţit zilele în ore, orele în minute şi secunde, pentru ca noua creaţie a Tatălui să-l găsească util. Spaţiul a creat forme de relief diferite de cele de pe alte planete, a limitat mările şi oceanele cu uscat, a sărat apele cu lacrimi din privirile sale şi a apropiat una din stelele învecinate, ca să încălzească mai bine această grădină. După aceea s-au apropiat unul de celălalt şi au zis: "Doamne, grădina Ta a fost înnobilată cu harul cuvântului Tău. "
Au fost primele şi ultimile gesturi, făcute vreodată de spaţiu şi de timp pentru această planetă. Dar cele mai nobile. Dându-i Pământului caracteristici noi, Dumnezeu a devenit părtinitor pentru o clipă. în momentele următoare şi-a reproşat acest lucru spunând: "Am creat astăzi pentru întâia oară nedreptatea. Pentru că iubesc prea mult lucrarea pe care urmează să o fac. " Apoi s-a întors în Sine şi s-a bucurat. Din acea zi, Pământul nu mai este un mort.