învia şi ne vom întâlni după aceea, ca să vă spun despre destinul trupului şi al Vieţii". S-a creat panică printre ucenicii lui Isus. Fiecare căuta să afle dacă nu cumva el va fi trădătorul, dar Isus 1-a indicat pe Iuda zicând: "El este! Diavolul trupului a fost mai puternic decât credinţa lui." Atunci Iuda prefacându-se că nu ştie nimic din ceea ce vorbea Isus s-a dezvinovăţit, spunând: "Cum?! Eu?" Dar Isus a zâmbit amar, căci gustase din paharul cu iluzii din care bea materia trupului în fiecare clipă. Apoi le-a zis ucenicilor: "Iată omul! Pentru că m-a trădat fariseilor spunăndu-le unde sunt, îi este frică. Nu te teme Iuda! Trădarea ta nu este trădarea Vieţii tale, ci a trupului tău, pe care îl vei pierde desigur. Dar exemplul tău este exemplul celor care cred ca şi tine, că Viaţa din trupurile lor este propria lor viaţă şi că trupul este mai presus de orice. Ori priveşte şi înţelege, că doar trupul Meu este Dumnezeu, iar trupurile voastre fac parte din lucrarea aceasta. "
Spunând toate acestea, Isus s-a dus iar în grădina în care Petru şi Nicodim rămăseseră şi a început iar să se roage. Atunci au venit gărzile marelui preot, însoţite de farisei şi soldaţi înarmaţi cu bâte şi suliţi şi s-au năpustit asupra oamenilor Săi. Dar Iuda nestăpânindu-şi pofta obţinerii celor treizeci de arginţi promişi de farisei şi ura împotriva învăţătorului care-1 indicase ca trădător, a arătat spre Isus. Petru a sărit să-1 apere, dar Isus a ieşit înaintea fariseilor şi a ostaşilor înarmaţi şi le-a zis: "Eu sunt! A sosit ceasul Meu, dar nu şi cel de pe urmă
ceas."
Auzindu-1, ucenicii au înţeles că-1 vor mai vedea pe Isus, dar pe moment, speriaţi, au fugit şi s-au ascuns