Harta fizică a destinului a fost materializată de Isus la periferia trupului, pentru ca omul să înţeleagă că aşa cum Universul este oglinda materializării imaginii lui Dumnezeu şi palmele sunt oglinda materializării destinului: Unic, pentru fiecare creaţie în parte. Evidenţa existenţei fiinţelor umane este contabilizată în memoria gândirii supreme, după imaginea codului genetic al omului, înscris în palmele acestuia. Harta palmelor exprimă complexitatea existenţei umane, raportată la caracterul permanent al destinului general, din care destinul individual face parte. Destinul uman individual nu este inviolabil. Factori materiali pot influenţa destinele individuale, prin desprinderea din lanţul prevăzut al evoluţiei trupului, a unor verigi care să facă existenţa imposibil de menţinut în sfera misiunii atribuite de Dumnezeu. Iar Viaţa din aceste trupuri, poate fi purtată pe durate existenţiale individuale, pe alte drumuri decât cele rânduite spre Cer. Dar, în timpul reîncarnării respectivei unităţi divine prin retragerea ei din trupul pierdut şi investirea într-un nou trup, traiectoria destinului se corectează. Căci Dumnezeu nu se abate de la planul Său de conducere a materiei înviate cu Viaţa Sa, către eternitatea universală. Cauzele schimbării destinului iniţial sunt de natură psihică. Destinul are o componentă divină, unică pentru toate fiinţele purtătoare de Viaţă şi o componentă umană, individuală pentru fiecare trup. Intervenţia diabolicului în structurile umane ale destinului duce la schimbarea tuturor destinelor care intră în relaţie cu destinul modificat. Harta liniilor din palme este modificată de la