reprezintă simbolic Lumile din Univers în care este utilă prezenţa creaţiilor vii ale divinităţii. Dumnezeu nu lucrează inutil. Din imaginaţia creaţiei Sale, vor fi spulberate fantomele divine, fiind înlocuite cu realităţi palpabile a lumii de dincolo. într-un imperiu superior celui terestru, fiinţa divinizată, prin sfinţire cu eternitatea şi adaptată la noi legi fizice, va crea pentru Dumnezeu în locul acestuia. Pentru că, nimic nu este urcat la Ceruri, ca să nu fie util acestora. Lumea divină, incredibilă, îndoielnică şi uşor contestabilă, este reală şi începe din trup. în ea îşi are originea întreaga existenţă. Iluziile, produse ale neputinţei fireşti într-un moment dat, devin ulterior amintirile penibile ale trupului, veşnic stupefiat de descoperirile cărora le zice invenţii personale şi le atribuie pecetea blazonului său. Forma primară a Vieţii, în viziunea permanentei dezvoltări cu Dumnezeu, putea fi limitată în complexitate, dar infinită şi eternă în perspectivă, pentru că în viziunea Creatorului, în viitor, Cerurile vor conţine multă materie înviată şi eternizată prin adaptarea la legile divine. Adevăratul nume al lui Dumnezeu şi înfăţişarea Sa vor fi cunoscute de trupuri după reîncarnarea şi înălţarea acestora la Ceruri sub formă de sfinţi. Atunci, evidenţa desprinderii legilor fizice din cele divine va deveni realitate, căci sfinţii vor folosi legile fizice în prelungirea legilor divine. Iar materia, care le va fi dată spre înviere, se va opune învierii asemeni materiei terestre. Fiindcă este mai uşor să fii mort decât viu, şi mai plăcut să te ascunzi decât să răspunzi. Logica creaţiei din nimic şi din moarte, existentă în trup, îi este indusă acestuia de sistemul universului creator, spre a se
