Discipoli ai aparentelor
Dacã trupul nu ar fi victima iluziilor
timpul nu s-ar zãri,
ar plânge stelele atâta luminã
cât sã mintã ochii.
Dacã trupul nu ar cãdea
însotind zilele în descompunerea bãtrânului calendar,
la originea vremii, ori timpul s-ar topi
ori poezia ar plânge-n zadar,
dacã trupul, nu ar fi fost înviat
de Cineva care si-a adus sângele din afara planetei
în apele venelor zeii s-ar fi înecat,
iar moartea n-ar purta semnul setei.
Dacã trupul ar trãi pe rãspunderea lui,
ce instantã ar face lege împotriva dementei
când moartea nu ucide, ci cheamã la sine
într-un fel de strigat al prezentei ?