foamea a devenit un fenomen general. Atunci sfinţenia lor s-a transformat şi ea în cenuşă şi blajinele animale, în trupurile cărora vieţuia Dumnezeu prin Isus, s-au năpustit asupra propriilor pui şi unele asupra altora. Şi au început să se hrănească unele cu altele, până când Dumnezeu s-a ridicat deasupra tuturor şi a strigat: "Iată materia! Se mănâncă pe Sine. Lucrarea Mea este bună, pentru că se duce în direcţia pe care i-am dat-o, dar nu este suficient de evoluată, pentru a putea înţelege, că nu poate merge pe cărările Mele, oricum. Sfinţeşte Isuse trupurile care poartă în ele sângele Meu, cu tot ce e mai bun. Arată-le semne şi dă-le cuvinte, fiindcă trupurile acestea vor fi trupul Meu. Unge-le rănile provocate de stânci şi întăreşte-le iubirea de sine cu iubire divină. Dar şi de această dată îţi spun să fii reţinut. Pentru că din trup, pândeşte mai degrabă păcatul, decât dragostea pentru adevăr. Prin Tine, materia se poate sfinţi, dar şi pierde. Când iubirea de sine pe care le vei da-o, va deveni suficient de mare ca să se poată apropia cu dragoste de Tine, vei vedea că nu o vor face, ci vor transforma iubirea lor în trufie. Pentru ca să răpună ceea ce au în ele mai bun. Pe Pământ, instinctul trupului este chemarea morţii din materia care a fost înainte. Iar când trufia va fi la apogeu, lucrarea Mea va fi în pericol. Atunci, Tu însuţi te vei încarna în trup şi le vei arăta că, împotriva trufiei, nici trupul lui Dumnezeu nu este scutit de osândă. "
Dar până atunci, Dumnezeu avea să arate animalelor maymun, că încă nu sunt pregătite să devină oameni, şi că, cei dintâi oameni nu vor fi cu mult diferiţi de ele. El le-a arătat în acele zile, că drumul pe care