Naşterea lui Isus, încarnarea Vieţii Divine
Mesajul primit de mine, dintr-o inspiraţie pe care nu doresc să o comentez în această lucrare, mă obligă să pun la dispoziţia omenirii, explicaţiile cuprinse în el. Pentru ca oricare cititor, să înţeleagă de la început esenţa naşterii Fiului, din Tatăl Ceresc. Numele de Isus nu i-a fost dat Vieţii Divine investită pe Terra de către oameni, ci de Tatăl acesteia, care 1-a sugerat apoi părinţilor formali ai micuţului copil.
Evreii din care s-a născut Isus nu au fost aleşi întâmplător, ci printr-o logică divină pe care o voi descrie în acest capitol. Nici locul în care s-a încarnat Viaţa Supremă nu a fost ales la întâmplare. Locul în care s-a născut micuţul Isus este lângă marea în care Dumnezeu a dat prima ploaie de sânge, deci locul în care înaintea învierii materiei s-a desprins Fiul din Tatăl. Marea Moartă a rămas singura apă moartă de pe Terra, pentru ca oamenii să poată vedea, cum arătau mările şi oceanele Lumii şi ce gust aveau apele lor, înainte ca Dumnezeu să le sfinţească cu sângele Său. Şi o ultimă explicaţie este necesară, pentru a arăta că originea paternă a lui Isus este una divină, nu una umană. Până să mă bucur de revelaţia acestei întâmplări