a intrat în mijlocul mulţimii, spunând: "Priviţi tălpile picioarelor Mele. Cine crede că sunt tălpile picioarelor şi nu izvor de Viaţă, să se ducă în apă să vadă Viaţa pe care tocmai am sădit-o acolo. "
Tălpile picioarelor lui Isus erau pline de răni, dintre degetele strivite de pietre, ţâşnind sângele roşu-aprins în nisipul fierbinte. Dar El nu contenea din mers zicându-le celor pe lângă care trecea: "Am făcut astăzi, ceea ce Tatăl din Ceruri a făcut la începuturi. Duceţi-vă în apa cea învolburată de sângele Meu şi priviţi Viaţa, pe care am sădit-o în ea." Mulţimea adunată îl asculta cu teamă. Nimeni nu îndrăznea să păşească pe urmele Lui, fiindcă în apă se adunaseră cheaguri de sânge, de mărimea unor palme, sau mai mici. Valurile începuseră să se potolească, marea devenind liniştită. Doar cheagurile de sânge înspăimântătoare, pluteau la suprafaţa apei, iar Isus trecea prin mulţime spre locul în care-l aştepta Ioan şi Măria, mama Lui, rostind acelaşi îndemn. Când a ajuns în locul prin care intrase în apă şi-a ridicat privirea asupra mulţimii şi-a spus: "Dumnezeu este cu voi! Cine se teme de Mine nu este slujitorul Meu. In apa cea moartă am zidit sângele cel viu, ca să vedeţi că împreună cu el, materia aceasta învie. Apropiaţi-vă de apa pe care am înviat-o spre credinţa voastră şi spuneţi neamurilor care vor veni în urma voastră, ceea ce astăzi a făcut Fiul lui Dumnezeu. "
Oamenii s-au apropiat de ţărmul umezit de valuri, să privească cheagurile înroşite de Viaţă Divină, după cum le poruncise Isus. Şi în cheagurile de sânge, au văzut apărând peşti minusculi, zbătându-se să facă faţă