credinţă în Dumnezeu". "Ştiu, a răspuns Isus. Este locul în care unul dintre ucenicii Mei, mă va vinde duşmanilor Mei." Atunci Simon şi Vasile, doi dintre ucenicii care se aflau aproape de El i-au zis: "Nu Doamne! Nu!" Dar Isus a tăcut şi a acceptat să ia masa cu ei în grădina aceea.
La masă împreună cu Isus se aflau atunci ucenicii Lui. Isus a luat pâinea din faţa Sa, a ridicat-o spre slavă în semn de mulţumire adus Vieţii Supreme care o alesese ca hrană pentru trupurile înviate de El, apoi a zis: "Mărire Ţie!" Ucenicii Lui nu au înţeles gestul învăţătorului lor, dar El le-a spus: "Pâinea aceasta este hrana trupurilor voastre. Dar ca şi trupurile voastre şi ea este materie. Şi materia nu se poate hrăni cu materie, dacă în trupul ei nu există Cineva care să-i dea Viaţa din Ceruri. Din care m-am încarnat şi Eu, ca să mă puteţi vedea şi întreba despre voi, dar şi despre Mine. Iată deci, acesta este mesajul Meu, pe care voi îl veţi duce în lume peste vremurile care urmează, iar minunile pe care Eu le-am făcut şi cele pe care le voi mai face sunt lucruri făcute pentru ca voi să ştiţi, că Eu sunt Viaţa întrupată, al cărui mesaj trebuie să-l propovăduiţi în vecii-vecilor şi nu pentru ca ele să
îndrepte lumea."
Au mâncat şi s-au bucurat. O bucurie de scurtă durată, căci timpul Mântuitorului trecuse. Ioan Botezătorul fusese arestat de ostaşii guvernatorului şi Isus ştia că şi timpul Lui se apropie. La casa marelui preot Caiafa, bătrânii cetăţilor împreună cu preoţii farisei şi cu oamenii lui Pillat puseseră la cale prinderea lui Isus şi uciderea Lui. Pentru a afla unde îl vor găsi pe