Pagina 25
 
-Intai a fost o ploaie de sange-

Lumina în ochiul ratiunii

 

E rodul timpului privirea care

poate pãtrunde în adâncul lumii

de dincolo de ochi;

suprematia ei, nu-si leagã de ratiune

oglindirea,

iar în profunzime

doar spiritul o poate egala.

 

Sunt sterpe gesturi ale mâinii

semnele,

prin care încercând sã strâng în jur luminã

te-ndepãrtez.

 

Un singur ochi deschis în fiecare zi,

ar fi de-ajuns de-aproape sã-nteleagã,

cã nu doar pasul defineste mersul

când existenta la plural simtitã,

nu-i singura realã încântare:

 

În fiecare ochi lãuntric, e mai mare

ardere decât în cristalin,

cãci prin gândirea din privire vin

doar flãcãrile lumii paralele:

Eu în sfârsit mã-ngemãnez cu ele,

dar nu întotdeauna pot sã spun

prin care ardere devii mai bun.