Diavolul ca atare
începutul lucrării Creatorului cu materia la formarea Universului nu a determinat apariţia Diavolului. Diavolul a apărut odată cu gândirea materială a trupului creat, prin investirea materiei cu puterea propriei gândiri. Consecinţă a morţii din care provine creierul, conceput ca suport pentru Inteligenţa Supremă adusă în trup de Viaţa Supremă, gândirea trupului ar fi trebuit în mod firesc să primească influenţa divină a gândirii care a creat-o. Dar evoluând dinspre inferior, legată prin natura ei de nefiinţa anterioară a suportului care o producea, gândirea trupului a preluat de la gândirea pură mecanismele superiorităţii acesteia, cu care inteligenţa lui Dumnezeu devenise raţiune de
sine stătătoare. Şi a folosit aceste mecanisme pentru
producerea de raţiuni independente de scopul omului în lucrarea divină, producând astfel ideologii care îmbrăţişau negativul (moartea, canibalismul).
Aflându-se în imposibilitatea dobândirii conştiinţei de sine şi a conştiinţei prezenţei lui Dumnezeu în trup, creierul a simţit de la început, necesitatea producerii unor raţiuni pe placul trupului, asemeni raţionamentelor animalelor carnivore. Folosind suportul material al gândirii divine, gândirea trupului s-a contaminat cu