Acela eşti Tu şi rostul lucrării divine? Mă îndoiesc de multe din lucrurile spuse aici despre Tine şi Ţie iţi cer înlesnirea drumului spre cunoaşterea Ta.
Sunt convins că dincolo de mistere eşti Tu, doar că va mai dura până când te vom putea aborda cu mijloacele noastre in care şi rugăciunea poartă viciul firii. Orice nou adevăr ce ar putea completa un vechi adevăr despre Tine este cu minuţiozitate respins, ca Tu să rămâi un mister pentru a cărui desluşire, credincioşii să dea vama celui dintâi.
Pedepseşte-i Doamne, pe cei ce folosesc ignoranţa împotriva Ta! Căci ei întârzie împlinirea lucrărilor Tale. Ei sunt păstorii păcatului. Ei duc turma Ta pe cărări ocolite pentru a le sluji interesul. Deconspir şi denunţ lucrările ce se fac cu păcatul folosirii numelui Tău, căci ei zic: "Veniţi după mine căci vă voi arăta calea. Ignoraţi ceea ce vedeţi şi ce auziţi dacă ce vedeţi sau auziţi vă stârneşte pofta păcatului!" în loc să le spună "Exploraţi cu mare atenţie tot ce vine nou înspre voi şi delimitaţi-vă de păcat, căci noul ar putea face parte din lucrarea Creatorului vostru." Dar ei zic: "Dumnezeu este totul. El este pâinea şi aerul, mângâierea, binele şi calea spre adevăr ".
Spre care adevăr? Când tocmai adevărul le este străin! De aceea, din poziţia umilinţei, mă ridic o clipă răstit şi le spun: "Pe Dumnezeu nu aveţi dreptul să-l împărţiţi intre voi. El este mai mult decât adevărul!"
Apoi, cad cu disperare in genunchi şi mă rog: "Doamne, arată-te lumii însetate de adevăr, altfel poporul Tău, bea otrava preparată de semenii lui.