De pe Marte a plecat Dumnezeu
De Dumnezeu nu-i este nimãnui prea drag, ci teamã !
De Viatã sunt trupurile noaster-ndrãgostite,
sub ale mortii semne istovite
trec zilele prin fiintã caun vânt;
si nu de-aici departe de Pãmânt,
s-au mai produs reânvieri din moarte
si un sfârsit de erã tremurând,
care a topit complet planeta Marte
de seva învierii. Au mai rãmas în urma acelei morti
nedeslusite semne de-ntrebare:
Când a-nviat si cum a dispãrut
Viata, de pe o planetã atât de mare
aproape cât acesta-n care credem noi
cã trupul este marele suvoi
ce-a înviat prin propia-i putere ?
Dar cum sã crezi în astfel de-nviere
a albuminei care nu devine,
cea mai sensibilã materie a planetei
decât, dacã Viata ia din Sine
si pune în structura ei destine.