Pagina 44
 
-Intai a fost o ploaie de sange-

Dumnezeu în trup e fãrã voia ta

 

Gresit gândesti când crezi cã Dumnezeu

a ancorat în corp pe orisiunde,

cãci Zeu fiind, de trup împovărat

în cerul demnitãtii se ascunde.

 

Dincolo de real, la loc ferit

e ridicat în zeghe infailibil

de Sine izolat si de penibil umplut,

chiar de acel ce-a fost creat

 

printr-un ridicol gest, dar agreat

de trup si de Învietorul lui

ca unic mod de-a fi cu Dumnezeu

sclav pentru El, iar pentru tine zeu,

 

cãci trupul nu-i teren de-nchiriat

în oarecare cer de moarte-strâns,

ci loc de întâlnire a douã Lumi

ce fãrã voia ta, constituie o cale

 

pe care chiar si tu alergi cu disperare

pentru a fi întâiul tãu nãscut

desi nu esti decât un colt de Univers

din alte douã lumi unificate,

 

în care te-ai trezit pe neasteptate

jucând un rol de mort care a-nviat

si care trebuie sã afle odatã,

ca Dumnezeu nu-i nici bãiat, nici fatã,

 

ci Viata pe care o simti cum te-ntretine,

sã poti trãi asa umil, dar bine.