cele patru zări peste care voi trebuie să treceţi între timp, ca să anunţaţi învierea Mea." Auzind toate acestea, ucenicii au început să se gândească, cum să procedeze pentru ca fariseii şi Pillat să nu afle vestea învierii lui Isus. Se temeau că aflându-se acest lucru, ei vor fi prigoniţi, iar Isus va fi arestat din nou. Dar înţelegându-le teama, Isus le-a zis, facându-i să ştie că nimic din conştiinţa lor nu îi era străin: "Nimeni nu poate fi ucis de două ori. Scurtă vă este memoria! Adineauri v-am spus să străbateţi lumea şi să propovăduiţi învierea Mea, iar voi vă temeţi cât încă sunteţi împreună cu Mine? Acum haideţi să mergem cu toţii la Pillat şi la farisei, să le vestim învierea aceasta. Apoi voi veţi porni peste pământul lui Israel, spre Roma
şi Siria şi le veţi spune tuturor: In Ceruri şi pe Pământ vieţuieşte Dumnezeu. In trupurile voastre şi pretutindeni în Lumea aceasta, vieţuieşte Dumnezeu. Toate lucrările pe care le vedeţi sau cele pe care le veţi vedea făcându-se, sunt nevoia creaţiei Lui. "
După ce l-au ascultat spunând toate acele lucruri, ucenicii s-au ridicat din locurile în care stăteau şi au pornit în urma Lui, spre Ierusalim. Mântuitorul păşea dezinvolt, privind înainte, îmbrăcat în haina cea nouă pe care o primise, iar ucenicii cu inimile împietrite de teamă, se priveau reciproc gândindu-se la ceea ce ar putea urma. Toţi se temeau că Mântuitorul i-ar putea conduce la moarte, dar nici unul din ei nu scotea vreun cuvânt.