înaintea revenirii lui Isus reîncarnat printre oameni, pe Pământ apăruseră semnele schimbării care începuseră odată cu naşterea Lui şi aveau să continue patru zile divine după aceea. Un bărbat cu mare putere de percepere a mesajului divin, din propria sa iniţiativă, boteza omenii în numele Celui pe care îl simţea venind şi chema la conştientizarea realităţii divine din trupuri, spunând: "Eu vă botez cu apă, dar Cel ce va veni după mine, vă va boteza cu Duh Sfânt. " Adică, cu Viaţa Lui. Din momentul apariţiei semnului Botezătorului, reîntruparea Vieţii numită Isus nu avea să mai dureze mult. Dumnezeu Tatăl sta pregătit să rostească dezlegarea unei infime părţi din Viaţa Sa investită în Fiul Său şi să îl facă pe aceasta iar trup, pentru ca oamenii cărora acesta li se va arăta, să aibă în faţă Viaţa pe înţelesul lor. S-o vadă şi să înveţe sensul acesteia în trupuri şi a trupurilor în lume, pentru că numai astfel existenţa lor, simbolul convieţuirii materiei cu Viaţa avea o justificare precisă, de a cărei cunoaştere fiinţa umană devenea responsabilă.
Astfel Creatorul Lumii şi al omului s-a concentrat asupra momentului care urma să marcheze începutul pocăinţei spunând: "întruparea pentru a doua oară a Vieţii înlocuieşte disperarea morţii, care ar fi trebuit să fie pedeapsa pentru osânda adusă Fiului Meu. Spăl astăzi prin încarnarea Lui, ruşinea păcatului şi îndrept prin El inimile şi privirile voastre spre Cer. Nimic nu mai poate sta în calea Mea, căci legea păcii Mele a fost încălcată."
In clipele care au urmat, Viaţa Divină numită Isus, încarnată cu vreme în urmă în pântecele Măriei, s-a