pieri trupul lui. Punând calea cea dreaptă spre Ceruri înaintea fiinţelor în care sunt zidit, vei vedea că nimeni nu va merge pe ea de bunăvoie. Dacă-i vei zice unui sclav: Urmează drumul Meu şi te voi face trupul Meu căci Eu sunt Dumnezeu, nu te va crede, fiindcă el gândeşte din perspectiva realităţii lui fizice. Şi atunci îţi va zice: Nu cred! Dacă-ai jî Dumnezeu, te-ai duce la stăpânul meu şi l-ai osândi, pentru că şi el mă osândeşte pe mine.
Trupurile, aşa cum vieţuiesc cu mine acum, sunt departe de înălţarea la Ceruri. Buimăceala în care trăiesc este demnă de un nou ceas al judecăţii, căci puţine trupuri sunt demne de Mine. "
Dumnezeu Tatăl, care este perfecţiunea întruchipată în Viaţă Supremă, înţelegea că lucrarea divinităţii pe Pământ se împiedică de obstacolul inconştienţei. El vedea că trupul, prizonier favorizat al Vieţii Divine, îl transformase pe Fiul Său în propriul lui prizonier, puterea pe care o primise prin înviere, transformându-se în unealtă folosită la distrugerea adevărului despre propria sa menire. De aceea i-a atras atenţia Fiului Său asupra momentului următor spunându-i: "Pentru om ziua aceasta este momentul de răscruce pe care am hotărât să-l trec prin trupul Tău. Până astăzi materia înviată cu Mine a învăţat prea puţin ca să Mă iubească şi prea mult ca să se supună. Dar când te vei întoarce din nou în trup, vei lua Legile cele noi cu Tine şi le vei spune: Tot ce v-a fost prevestit prin prooroci s-a împlinit, căci a venit de la Mine. Şi tot ceea ce vă spun că urmează, se va împlini, pentru că este hotărât definitiv de Tatăl. Turmele Mele trebuie