Când Isus rostea aceste cuvinte într-una din casele din Galileea, în jurul Lui se aflau aproape toţi ucenicii Săi şi multă lume adunată acolo. Şi Simon, unul din ucenici 1-a întrebat: "Doamne, cum crezi Tu că vom putea schimba ceea ce oamenii au învăţat în atâtea mii de ani? " Isus nu i-a răspuns imediat. El ştia că aşa cum Dumnezeu a schimbat gustul şi rostul apei din mările şi oceanele Lumii şi a făcut ca împreună cu sângele Lui să dea rod, tot aşa poate schimba şi conştiinţa oamenilor, care în momentul acela, părea creată de trup, nu de Viaţă Divină. Dar într-un final, a răspuns pentru sătenii curioşi să-1 audă vorbind: "Simone, Simone! Cum pui tu la îndoială cuvântul Meu!" Oamenii care şedeau în preajma Lui nu au înţeles nimic. Dar Isus s-a ridicat dintre ei, s-a dus în grădina casei şi s-a rugat spunând: "Tată, credinţa oamenilor în Viaţa Ta este mai mică decât un grăunte de nisip. Minunile pe care le-am făcut, au avut asupra lor efect doar trei zile. "
Tatăl din Ceruri, însă, a zis: "Ei nu cred în semnele Tale, căci trupul lor este străin de Viaţa lor. Du-te şi învie morţii şi vindecă bolnavii şi înmulţeşte pâinile şi vinul, pe care ei le socot viaţa şi sângele lor, apoi te vor crede. Dar până atunci, arată-le ploaia
aceasta."
Până să se întoarcă Isus din grădina care se afla la doi paşi, deasupra locului aceluia s-au strâns ca printr-o vrajă nori uriaşi şi furtună şi ploaie s-a abătut peste casa în care ucenicii şi sătenii se aflau. O ploaie cu fulgere şi trăsnete a început să curgă din cer şi apa s-a ridicat în grădină, până la înălţimea de un metru. Apoi Isus le-a