bărbaţi şi femei şi s-au minunat. Iar bărbatul care în curtea casei cu câteva momente mai devreme, le-a cerut celor din jurul lui să se închine, a căzut în genunchi, în dreptul aşternutului pe care Măria sta întinsă pe o parte, ţinând copilul în dreptul pieptului şi i-a zis: "Acesta este Dumnezeu! Acum sunt sigur că ceea ce am simţit mai înainte a fost un mesaj de la EL " Apoi şi-a trecut palmele pe deasupra micuţului copil şi a constatat că în lumina radiată de trupul infantil, palma lui se luminează, devenind aproape transparentă. Dar musafirii unchiului Măriei, încă se mai îndoiau de realitatea pe care o trăiau. De aceea au început să-ntrebe: "Cine-i copilul acesta? Ce este cu copilul acesta? "
Răspunsul nu a venit imediat. Dar au primit totuşi
din partea lui Iosif, un oarecare răspuns, căci le-a zis:
"Femeia cu care m-am logodit doar ieri, a născut un
copil. Ea a rămas însărcinată de la Dumnezeu, căci
până adineauri a fost fecioară. "
A urmat un moment de tăcere şi mai multe clipe de îndoială. După care au ieşit cu toţii în curte, rămânând aproape de Isus doar Măria, Iosif, bărbatul care credea cu tărie în mesajul divin pe care-1 primise şi animalele care refuzau să mănânce ori să rumege, continuând să privească spre trupul micuţului copil, ca spre un semn ciudat. Afară însă deasupra tuturor, licărea o stea albă, nemaivăzută.
Când a sosit mama Măriei, însoţită de moaşa pe care o angajase să asiste la naşterea nepotului ei, s-a îngrozit. A privit spre casă şi a văzut acoperişul căzut şi pereţii crăpaţi. A privit înspre grajd şi a văzut acelaşi