rându-i, desprinzând din inima lui, una din tainele care îl frământase pe drum. "Măria am visat câ pruncul care se va naşte din tine este rod de la Dumnezeu." Apoi a sărutat-o pentru întâia oară, pe frunte. Mama Măriei se dusese să o cheme pe moaşa angajată, să asiste la naşterea micuţului copil. în curtea casei şi prin apropiere, se auzea zarva produsă de oamenii care treceau pe acolo. Afară era frig şi toţi se grăbeau să-şi găsească adăpost în camerele încălzite.
Auzind cuvintele lui losif, Măria a înţeles că bărbatul este obsedat de faptul că s-a logodit cu o fată însărcinată şi de aceea i-a spus: "Ai visat aşa, fiindcă îţi este ruşine de starea mea. Dar încă odată îţi spun, că sunt neprihănită."
Durerile facerii au început apoi să o chinuie pe Măria cumplit. Ca să simtă şi ea şi să vadă şi losif, că din trupul ei se năştea cu adevărat Dumnezeu. Care prin naşterea Lui avea să schimbe lumea păgână a trupurilor, ce păşeau din acea clipă pe drumuri nebănuite, într-o lume a conştiinţei că Viaţa din ele este parte din Dumnezeu, iar cel mai evident semn al acelui adevăr se năştea atunci. Din fecioara Măria, care îi dăruia logodnicului ei şi lumii întregi, cea mai valoroasă odraslă şi pentru întâia oară, trupul Vieţii.
losif a luat pruncul în mâinile lui, în mod firesc să i-l dăruiască Măriei. Când I-a ridicat însă, până la înălţimea braţelor sale, a constatat cu uimire că în jurul copilului se producea un fenomen ciudat. Pământul s-a cutremurat de trei ori, iar copilul s-a înveşmântat într-o aureolă de lumină. Greu sesizabilă la început, dar care I-a făcut pe losif, să-şi simtă palmele arzând de o căldură