Acest proces, numit moarte subită, nu are specific divin. El are cauze terestre iar Dumnezeu îl percepe ca pe o excludere prematură şi o judecă pe măsură. Dumnezeu poate fi şi readus în trup în momente critice prin transfuzia cu sângele care-l conţine, dar compatibilitatea trupului cu Dumnezeu depinde de influenţele diabolice pe care gândirea materială, extradivină, produsă de trup, le-a indus în acesta. Imunodeficienţa este un prim exemplu. Ea reprezintă produsul diabolic al gândirii extradivine, ca atentat la Creatorul Suprem. Creaţia involuntară a materiei, ca reflex de rezistenţă la înviere şi sfinţire, induce în trup, în tentativa de refugiu spre sine, vicii şi viruşi care să obstrucţioneze realizarea ţelului divin. Nefirescul acestei învieri atrage după el replicile negative ale materiei, incomodată de marea transformare. Dar Dumnezeu a decis la început să facă lucrarea Sa şi nu poate fi oprit pe acest drum. El îndreaptă comportamentul viu al trupului fără cataclisme şi renunţând la Apocalipsă, ca Judecată de Apoi. Diabolicul material al creaţiei se vede astfel lezat în intenţia de obstrucţionare a acestei lucrări şi încearcă să inducă negativul pe căile prin care în trup perpetuează Viaţa. Simţind incapacitatea trupului de percepere corectă a divinităţii, în această fază a evoluţiei Sale, Dumnezeu transmite trupurilor mesaje explicite: "Misterul vă desparte de Mine! spune El. Căci existenţa voastră este un licăr al materiei pe care am înviat-o ca să facă în timp lucrul Meu". Această dezvăluire, făcută de Creatorul Lumii prin inducţie divină, atrage atenţia asupra răbdării şi înţelepciunii Vieţii Supreme faţă de formele inferioare de existenţă angajate în experienţa
