Viaţa Mea ai făcut sânge. Sângele acesta sunt Eu, pentru întâia oară materializat şi, în timpul care urmează, voi învia cu Mine însumi materia sensibilă din ape, în numele Tău. Pentru ca prin ea, sângele să se
întoarcă din nou la Tine ".
Această constatare adresată de Fiu Creatorului Său a însemnat începutul învierii materiei. Sângele curs din ceruri, într-o miraculoasă transformare a Vieţii în materie vie, s-a închegat în apa sărată de la suprafaţa mărilor şi oceanelor, dând naştere unor încrengături roşii, gelatinoase, care străluceau sub lumina difuză ce se abătea peste ele. Atunci, Isus, în forma Sa spirituală, a continuat cu faţa spre Cer: "Aceasta este materia cea vie!" Iar Dumnezeu i-a răspuns: "Oriunde va fi materia aceasta, voi fi Eu. Şi de oriunde se va scurge materia aceasta, voi pleca Eu. "
Oceanele şi mările erau acoperite cu cheaguri de sânge, uscatul rămânând în continuare neatins de înviere. După ce a ascultat glasul Tatălui, Isus a mai spus: "S-a terminat! Minunea aceasta este mai mare decât Pământul acesta."
Cuvintele Lui exprimau voia Creatorului, şi Dumnezeu a consimţit la oprirea vărsării sângelui Său, spunând: "Această ploaie...!" Iar Isus a continuat în numele Lui: "S-a oprit căci lucrul Tău este gata.r. Fenomenul învierii se produsese. Şi ploaia curată şi limpede a luat locul ploii de sânge şi mările şi oceanele au început să se limpezească, la suprafaţa lor, plutind doar acele încrengături gelatinoase de sânge divin. Cerul a început să se lumineze, printre nori au apărut câteva raze de soare, însoţite de cuvântul suprem al lui