urcare la Cer a materiei înviate cu Viaţa Lui, nu poate fi făcută nici de peşti, nici de sirene şi nici de animalele care veţi deveni în curând, ci de sfinţii care vor primi trupuri cu rădăcini în trupurile voastre. Este prematur să înţelegeţi aceste lucruri, dar nu este prematur să trăiţi în miracolul lor. De aceea vă dezleg acum, să vă hrăniţi cu plantele şi cu fructele care vor rodi din acestea, căci hrana cea bună, a fost dată de semenii voştri, pe o viaţă de fiară. Şi veţi vedea gândurile voastre devenind curate şi vă veţi înmulţi asemeni copacilor care vor creşte odată cu voi, apoi mă veţi slăvi. Pentru că lucrarea aceasta va dura doar cât să se retragă apele de pe întreg uscatul, după care, voi îl veţi lua în stăpânire, cu puterile Mele. "
Sirenele ascultau atente, cu capetele ridicate spre cer, deşi nu ştiau de unde vin cuvintele divine, pe care, spre surprinderea lor, le înţelegeau. Miracolul acelor cuvinte li se părea atât de mare, încât şi după încetarea comunicării cu Dumnezeu, unele dintre ele au continuat să stea neclintite şi să asculte. Dar numai unele, fiindcă altele, începuseră să caute printre diversele plante din jur, tulpinile crude. Hrănindu-se cu vegetaţia şi cu micile fructe ale plantelor ce crescuseră acolo, sirenele constatau că existenţa lor se prelungeşte. Puterile le erau slăbite, dar se adaptau în fiecare zi la noul tip de hrană. Până să ajungă însă, la vigoarea pe care o avuseseră în mediul acvatic, trebuia să mai treacă mult timp. Au urmat apoi, ani lungi de luptă cu natura ostilă, cu noul mers şi cu mediul forestier, care se extindea în deşert. Arborii, la început pitici, au început să crească odată cu trecerea timpului, să se înmulţească şi să se diversifice.