peşte. Trupurile lor erau acoperite cu o blană moale, pufoasă. Se priveau reciproc şi constatau, cu mare surprindere, că nu se mai recunosc, fiindcă Dumnezeu le schimbase forma, cu un trup superior celui dinainte, ca să se poată desprinde mai uşor de trecut. Şi să înţeleagă că, într-adevăr, în ape şi pe uscat, şuieratul sirenelor, care era una din formele cuvântului lui Dumnezeu, schimbase natura materiei înviate.
După ce a asistat la momentul regăsirii de sine, Isus şi-a îndreptat privirea spre Cer, comunicând cu Tatăl. Pentru că noile Lui creaţii trebuiau să înceapă să se hrănească, i-a zis Creatorului: "Tată! Pe Pământ s-a produs o mare schimbare. Cuvântul Tău a schimbat lumea Mea. Şuieratul sirenelor nu a speriat noile Tale creaturi. Acum, da-mi dezlegare să le botez în numele Tău şi să le hrănesc. "
Atunci Dumnezeu, preocupat de finalizarea acelei încercări, a coborât lângă Fiul Său şi a spus ca pentru Sine: "Dacă creaturile cele noi nu s-au speriat de cuvântul Meu, care era nou, şi nu s-au cutremurat atât de tare in momentul şuieratului de sirenă, încât să mă piardă, atunci spune-le sirene şi botează-le astfel. După aceea, dă-le dezlegare să se hrănească după voia lor, din lumea în care vor trăi. Să stăpânească apele şi uscatul, protejate de puterile Tale, căci al lor este Pământul acum."
După ce a rostit aceste cuvinte, Creatorul s-a desprins de Fiul Său şi s-a ridicat la Cer. Sirenele au intrat dezinvolte în apă, înotând alături de peştii care le deveniseră hrană. Iar Isus, în urma şi în trupurile lor, a murmurat: "Dacă Tatăl Meu a ales astăzi să duce fi