Se aflau deci, chiar din acea clipă, faţă în faţă cu propriul păcat. Care începea prin bucuria trupului de a gestiona nu numai realitatea lui, ci şi pe cea a lui Dumnezeu. Oribilul gest, de a trăi prin divinitate împotriva divinităţii, defineşte comportamentul macabru al morţii care s-a desprins din materie în momentul învierii acesteia şi care pândeşte continuu la Viaţa pe care ar dori s-o răpună.
îndreptarea acestui comportament, al materiei înviate faţă de Viaţa care a înviat-o, este făcută de Dumnezeu în cadrul proceselor de desprindere din anterior. Când înlocuieşte moartea curentă, cu moartea cataclismică, pentru a spăla lumea care urmează de trecutul ei. Selectând astfel ceea ce rămâne bun în ceea ce a fost, de latura putredă a acestei lucrări.