Isus înţelegea totul, pentru că ştia totul. Dar punea întrebările, pentru ca răspunsurile Tatălui să fie înţelese de peştii din ape. Peştii înţelegeau cuvintele Tatălui lor, prin sângele lor, dar nu toţi se arătau demni să-l poarte pe Isus în trupuri. Fiindcă unii din ei crescuseră peste măsură, aveau nevoie de hrană multă, iar Isus îi vedea cum încep să-i mănânce de vii pe cei mici. Atunci i-a spus Tatălui: "Doamne, creaţia Ta nu este perfectă. Fiindcă peştii cei mari îi mănâncă pe cei mici de vii. Cadavrele peştilor morţi, nu le sunt de ajuns şi atunci încalcă legea Ta, iar mâncându-i pe cei mici, Eu trebuie să mă retrag din trupurile lor prematur, să mă întorc în propria Mea structură. Cei mici mor astfel fără nici o vină, iar cei mari trăiesc fără nici un merit. "
Dumnezeu îl asculta, dar nu se grăbea să-i răspundă. Vedea şi El ce se întâmplă în apele Lui şi ştia că această atitudine a materiei înviate este chiar consecinţa învierii ei. Dealtfel anticipase un astfel de comportament, din partea trupurilor în care se investise pe Sine şi era conştient că reacţia negativă a materiei la învierea Sa nu se va reduce doar la atât. Dar mai ştia că, după această abatere a materiei înviate, de la legea Lui, va veni ceasul desprinderii, când peştii, cei care i-au urmat calea îl vor însoţi pe drumul Său, iar cei ce i-au încălcat legea vor deveni animale şi vor trăi în ape asemeni animalelor care trăiau pe uscat.
înviată, materia se comportă bizar. Dumnezeu a anticipat acest comportament şi a creat legi după care materia purtătoare de divinitate şi materia vie, care nu-1 conţine pe Dumnezeu în sine, să fie supuse Creatorului lor. Dar fiindcă Isus aştepta un răspuns, i-a zis: "Isuse