deja, de două ori. Trupul, împreună cu consecinţele învierii lui, era inamicul cel dintâi al propriei lui existenţe, de care se bucura şi pe care dorea să o suprime, în acelaşi timp. De aceea, când Isus a văzut animalele maymun bucurându-se, a văzut nişte trupuri bucurându-se şi le-a zis: " Bucuraţi-vă, dar nu ascultaţi glasul trupului! Cine va asculta întocmai glasul trupului, va pierde Viaţa lui. Pentru că trupul este supus materiei prin instinct, dar este dator lui Dumnezeu prin Viaţă. Făpturile voastre, care au fost sfinţite acum cu conştiinţă divină, au fost alese să devină oameni, care vor fi cei dintâi după voi şi cei din urmă, înaintea sfinţilor. Sfinţii se vor naşte din ei şi din trupurile voastre, prin Mine."
Animalele maymun s-au umplut atunci de Dumnezeu, nu numai în sângele lor ci şi în creierul lor, şi au început să înţeleagă mai bine ceea ce trebuiau să facă şi ceea ce ar fi devenit dacă nu ar fi acceptat cuvântul divin. Prin urmare, alegerea păcatului sau a viitorului alături de Dumnezeu a devenit din acea zi, opţiunea lor conştientă. Pentru acest motiv Isus le-a atras atenţia: "Astăzi aţi câştigat dar aţi şi pierdut. Fiindcă de acum înainte veţi avea veşnic în faţă două adevăruri; al Meu şi al vostru. Adevărul Meu este să rămâneţi cu Mine, iar adevărul vostru să rămâneţi cu trupul şi mulţi dintre voi, vor opta pentru acesta din urmă." Apoi s-a oprit, lăsând animalele maymun să trăiască bucuria de a fi şi de a şti ceea ce sunt şi şansa de a putea opta între ceea ce le cerea Isus şi ceea ce le-ar fi plăcut lor să facă.