Univers. Destinul divin al omului este modificat de Diavolul care-i introduce prin ochi, în trup, mesajul iluziilor din afara realităţii. Privirea este cea mai importantă componentă divină însuşită de trup, pe care Diavolul o exploatează cu disperare. Dacă sensul privirilor ar putea fi descifrat, destinul uman ar putea fi citit cu precizie în priviri.
A simţi şi a gândi simultan eternitatea, înseamnă confirmarea contaminării trupului cu însuşirile divine, care determină doar dorinţa de a-L avea pe Dumnezeu în trup, nu şi confirmarea acestei realităţi.
Liniile din palmă însă rămân oglinda fidelă a destinului anticipat care cuprinde şi modificările diabolice ulterioare, neprevăzute de divinitate, dar cunoscute acesteia. Palmele reprezintă locul în care Viaţa iese la suprafaţă, conform unui program genetic căruia îi este supus arborele genealogic, pe care la timpul prezent stă scris numele tău. Fiecare linie existentă în palmă exprimă o componentă a destinului care a creat-o. La finele celei mai evidente linii a destinului uman stă moartea, o ramificaţie semnificând descompunerea în materia generală a Universului.
Moartea ca fenomen psihologic semnifică sfârşitul unei aventuri existenţiale irepetabile, o tragică despărţire de una din cele mai fascinante realităţi, care au putut fi create de Dumnezeu în afara celei divine. Topirea iluziilor şi a materiei trupului deopotrivă, în concentrata masă a Terrei care absoarbe totul, face să rămână în afara morţii, doar Viaţa care se purifică de personalitatea şi inserţia viciilor, care au încercat să o contamineze cu virusul neputinţei.