preparate de un vrăjitor şi interpuse în calea ta de persoana care ţi-a solicitat modificarea destinului, se racordează la spiritul tău. Energiile materiale ale semnelor alese dintre obiectele cu care privirea ta intră în contact zilnic (masă, oglindă, piaptăn, stilou, sau poate un prag de uşă), comunică cu energia emisă de propriul tău trup, obţinând schimbarea logicii în gândirea materială a creierului.
Spiritul divin din trup, a cărui suport material este tot creierul, nu poate fi abordat prin mijloace materiale, motiv pentru care nu este implicat în acest proces.
Fenomenul de supunere diabolică al trupului se produce în plan existenţial. Dacă diabolicul ar încerca supunerea trupului în plan vital, moartea lui ar fi iminentă şi relaţia sa cu lucrarea lui Dumnezeu pe Pământ, ar lua sfârşit. Dar el îl macină pe om, în planul existenţei sale materiale. Modificându-i destinul, fără a-l putea transforma în sclav permanent, încearcă să-1 transforme în răzvrătit purtător al Vieţii, împotriva Vieţii din sine. Diavolul a aflat înaintea omului că Dumnezeu
există în trup. In încercarea sa de a pune stăpânire definitivă asupra omului, el s-a izbit de prezenţa divinităţii în acesta, şi a creat un zid impenetrabil între conştiinţa divină şi conştiinţa de sine a trupului, facându-i omului inaccesibil drumul spre Dumnezeul din el. Ori de câte ori trupul îşi propunea să se supună definitiv lui Dumnezeu, în subconştientul lui intervenea diabolicul spiritului antidivin, care în acea clipă, îl determina pe om să se îndoiască de existenţa lui Dumnezeu, strecurându-i în creier întrebările sale: "Care Dumnezeu? De unde Dumnezeu? "