Divinitatea-n trup trãieste-n sânge
De inimi ati avea în loc de ochi
ati fi vãzut demult Dumnezeirea;
ar fi trecut prin voi si cu putin noroc
s-ar fi oprit,
dar ce nimic ati strecurat în suflet
cã nu v-a interesat decât privirea
si-n care nesfârsite nopti, doar adormirea
va putut salva ?
Erati în coapsa Cerului si-n coapsa Sa
trunchi si tãcere;
ati fi putut din fata Ei pleca
doar dacã Dumnezeu
singurãtate
ar fi-nceput în inimi a vã bate,
în loc de timp.
Nu-i prea târziu sã vã-ndreptati cãrarea
spre care din priviri serpuitoare
vã face semne,
dar nemuritoare, rãmân acele gesturi disperate
care de Dumnezeu în Cer vã sut furate.