Sunt materie vorbitoare
Materia cersea inconstientã
un Dumnezeu s-o facã vorbitoare,
sã o transforme simtitor de soare
si suflete, sã-i dea, precum e-al Lui
si morti sã-i dea si cruci în cimitire,
o înviere a cersit din moarte
si constiinta ruperii de noapte, a diminetii:
Aceste fenomene s-au produs
când Viata a decis sã facã un pas
din, Sine spre Pãmânt, unde a rãmas ca Fiu.
Acolo este astãzi viu
tinând în sfera Lui învietoare,
materia deloc cunãscãtoare, a ceea ce a fost.
Dar s-a trezit în sine cu un rost
c- o existentã aproape o nebunie,
în care singurã ar vrea sã fie
si înviatã si învietor,
un fel de duh în coadã de topor
care sã-si fie sie-si Dumnezeu,
iar ce pot face astãzi sigur eu,
este ca sã descriu ce-mi vine-n minte
rostit de Viatã-n astfel de cuvinte,
fiind singurul ce neputând tãcea,
transformã vocea Ei, în nebunia sa.