să evolueze fiinţa umană şi scopul pentru care ei fuseseră înviaţi. Pentru că rostul universului divino-material, era tocmai acela de a crea sfinţii, adică de a diviniza o parte a materiei, transformând-o în suport al Spiritului Suprem.
Dar preoţii şi împăraţii de unde să fi ştiut toate acestea, când de fapt nici ei nu erau decât materie înviată cândva de Dumnezeu. Ucenicii strânşi de Isus erau în final doisprezece, pentru fiecare oră a zilei şi a nopţii câte unul şi Isus le spunea pe înţelesul lor, lucrurile pe care aceştia trebuiau să le înveţe, iar ei îi ziceau învăţător. Dar Isus nu era preocupat doar de convingerea mulţimii că El este Viaţa din trupurile oamenilor, parte din Viaţa cea Mare numită Dumnezeu, ci mai ales de perpetuarea acestei convingeri, în trupurile care urmau a veni peste veacuri. De aceea le-a zis ucenicilor: "Ceea ce astăzi Eu vă spun vouă, va fi scris în Scriptura cea Nouă, spre a servi celor care vor veni în urma voastră, drept înţelepciune. Iar aceştia vor dezlega împreună cu Mine misterul acestei înţelepciuni şi îl vor scrie altfel Eu voi fi veşnic în cei vii şi voi rămâne în cei care vor veni şi le voi dezvălui secretul Meu. Pentru că lumea aceasta are legi, la aflarea cărora doar Tatăl din Ceruri nu se cutremură, fiindcă El ştie de ele, căci El le-a făcut. "
Ucenicii înţelegeau doar pe jumătate ce le spunea Isus şi ar fi vrut să-1 întrebe în amănunt, ce legi are Dumnezeu în plus faţă de cele ştiute, dar iată că Dumnezeu nu aşteaptă răspunsul pe care ar fi urmat să-1 dea Isus şi a intervenit, zicând: "Isuse, ucenicii Tăi sunt Fiii Mei pe Pământ şi în Ceruri. Ei se arată vrednici de