început să intre din nou în panică. Vestea revenirii Mântuitorului pe Pământ când nimeni nu se mai aştepta la acest lucru, a căzut peste autorităţi ca un trăsnet. La început însă şi autorităţile şi preoţii au stat de-o parte să vadă ce va urma.
Isus îşi petrecea cea mai mare parte a timpului în templul din Bethleem, în care fusese uns. Femei credincioase se aflau tot timpul acolo, dar într-una din zile, în templu se afla mai puţină lume decât oricând. Atunci s-a auzit din Cer glasul Vieţii Divine, care a sunat pentru cei prezenţi ca duh al unei raţiuni invizibile, spunându-le: "El este Mântuitorul Lumii. Oriunde se va afla, este parte din Mine şi oriunde va sta, va sta împreună cu Mine, pentru că împreună cu Mine veghează la veşnicia voastră. Care este prea departe pentru ca să poată fi văzută de voi, dar prea mare, ca să nu fie stăpânită împreună cu voi. "
Atunci vocile femeilor au amuţit, iar preotul care se afla în templu la acea oră, s-a apropiat de Isus întrebând: "Pentru cine ai spus toate acestea ?". "Pentru sufletul vostru, a răspuns Isus. Pe care l-am zidit în trupurile voastre ca izvor de bunătate şi nu de ură. Şi pentru sufletul celui pe care acum îl ştiu adormit întru eternitatea trupului, pe care până nu demult l-a purtat cu demnitate în numele Meu. " Preotul nu i-a mai pus lui Isus nici o întrebare, pentru că într-adevăr în capelă aveau un mort, care aştepta să fie îngropat într-unui din mormintele pregătite pentru astfel de situaţii şi mare i-a fost uimirea când a văzut că Isus ştie acest lucru. Dar şi mai mare i-a fost uimirea, când Isus l-a întrebat: "Dacă eşti preot ştii ce se întâmplă cu Viaţa