Din propriile mele întrebãri
Cât Dumnezeu s-a cheltuit cu mine
sã pot astãzi vorbi
si câte Ceruri goale ar încropi Viata
cu ce din Ea în mine a pus;
câte aprinse stele ar fi produs
cu energia investitã-n noi
gândindu-ne c-am fost putin noroi
mai mort decât e moartea ?
Cât trup în spatiu îsi putea creea
Suprema Viatã în adâncul Lumii
cu spatiul si trupul investit în unii,
ce inutili s-au dovedit a fi
si stãrii de-nviere si celei de-a muri ?
Cât suflet inutil ajuns aici
i-a fost doar creator de inamici ?
Eu nici nu-ntreb de fapt, ci doar transform,
un sunet ce din infinit îmi vine
scriind o biblie cum ati putut vedea
pentru ce va urma cu mult mai bunã,
pentru cei care-au fost, un pic mai rea;
când în fiintã-mi se strecoarã o stea
preiau lumina continutã-n ea
si o supun unui nou test divin,
în ochii celor care o vãd si o detin.