Calea spre înviere
Prin încarnarea Sa, Dumnezeu a făcut ceea ce nu era programat de la început în experienţa Lui. S-a transformat pe Sine în materie vie, a luat forma trupului, s-a comportat asemeni creaturilor Sale, pentru ca din mijlocul celor prinşi în lucrarea Sa să poată corecta abaterea omului de la drumul Său. Dar de la naştere şi până la maturitate, prezenţa lui Isus materializat în trup era inutilă pe Terra. De aceea după împlinirea vârstei de opt ani, care era sinonimă cu trecerea zilelor de la naştere până la intrarea în templu, Viaţa Divină încarnată în materie vie s-a întors la rostul ei divin, lăsând familia lui Iosif şi a Măriei să trăiască o realitate normală pentru trupurile lor terestre.
Din ziua reîntoarcerii la Sine, Isus nu a mai fost văzut pe Pământ. Pentru că Irod trimisese iscoade şi soldaţi în Egipt să-1 captureze, acesta trăia mai mult într-o corabie de pescuit, pe care tatăl Măriei o construise cu propriile sale mâini. Şi unde a trăit alături de Isus, până când furtuna s-a năpustit asupra coastei egiptene a mării şi corabia lor s-a scufundat. Atunci Isus i s-a adresat lui Dumnezeu spunând: "Tată, trupul acesta nu înseamnă nimic. Ochii materiei sfinţite prin venirea Mea pe Pământ nu Te văd. "