Isus a făcut ceea ce i-a cerut Tatăl, lăsând omul să trăiască liber. în mod aparent însă, pentru că omul în loc să încerce a se elibera prin Dumnezeu de viciile naturii, a căutat, înainte de toate, să se elibereze de Dumnezeu, prin natură. Nu a reuşit această performanţă, dar a reuşit să creadă în ea.
*
împrejurul Pământului, oamenii vedeau cerul albastru şi gol. Din loc în loc, străjuiau pe el stelele, despre care oamenii nu ştiau nimic. începeau însă, să-şi pună multe întrebări, de cele mai multe ori fără răspuns şi să acţioneze asupra naturii, în mod raţional.
La rându-i. nici natura nu stătea pasivă la acţiunile lor, dându-lc teme noi, greu de rezolvat, în faţa cărora, minţile lor se ascuţeau. Trupurile deveneau astfel tot mai puternice şi mai mobile pentru că se izbeau tot mai des de misterele materiei din care proveneau. Fiecare trup concura prin aspect, putere sau înţelepciune, cu trupurile din jurul lui, încercând să le domine. Terorizaţi astfel de ruşinea inferiorităţii, oamenii au pornit goana după gloria care la puţin timp după apariţia lor, începuse să îi orbească, dar mai ales, să ducă la împlinirea profeţiei Tatălui, care spunea: "Sâdeşte-le în suflet două rădăcini noi; una a iubirii şi una a invidiei: Şi lasă-i singuri!"
Lăsându-i singuri, Dumnezeu a consimţit la apariţia coşmarului în care oamenii au început să creadă că Viaţa din ei, este chiar propria lor viaţă. Sub influenţa acelui coşmar ei au pornit o adevărată ofensivă