Reîncarnarea
In finalul acestei Evanghelii primesc dezlegare prin divinitatea zidită în mine la începuturile învierii materiei, să deschid ochii cei închişi şi să arăt spre Isus, căci din trupuri se aude necontenit; "glasul ce strigă în pustie."
Dar trupurile tăgăduiesc că în materia lor ar fî zidit Cineva mai mare decât ele, deşi cunosc pustia ce le învăluie, din care cred că ele însele sunt cele care îl strigă pe Isus.
Dar vremea iluziilor a trecut. Moartea nu mai este cea dinainte. Isus a murit o singură dată în locul trupurilor pe care le-a creat, după aceea moartea a devenit o opţiune la dispoziţia personalităţii din trup, nu la dispoziţia trupului. In fiecare trup, stă zidit Fiul lui Dumnezeu să dea personalităţii umane numele Lui, pentru ca s-o recunoască din Viaţa Sa, când va investi-o în noua ei formă.
Omul care nu se vede în trup este ceea ce nu moare, iar ceea ce se vede, este pustia care nu a fost nicicând cu adevărat vie. Nu ştiu câte trupuri a purtat până acum Viaţa care din interiorul meu îmi cere să strig: "Nu-l subestimaţi pe Dumnezeu!" dar ştiu că existenţa Lui nu face obiectul voinţei trupului. Care