trupul lui Ioan s-a aprins de o lumină identică cu lumina lui Isus, pe care cei ce fuseseră de faţă la naşterea Lui, o văzuseră. Mulţimea aflată acolo s-a speriat, dar Isus le-a zis: "Nu vă temeţi! De acum veţi mai vedea multe dintre acestea, căci a sosit ceasul Meu". Apoi către Ioan: "S-a aprins lumina aceasta pentru că s-a întâlnit Viaţa Divină din trupul tău, cu Viaţa Divină transformată de Tatăl în materie. Du-te şi vesteşte venirea Mea, spre mântuirea păcatelor celor mulţi şi botează în numele Meu. Unde vei privi tu, de acum înainte se va lumina, iar unde vei atinge tu, de acum înainte se va vindeca, pentru că iată, te-ai făcut singur ucenicul Meu. "
Ioan a plecat buimac din faţa lui Isus, după cum îi poruncise acesta, iar pe drum s-a gândit să se oprească şi să privească înapoi, de teamă că nu-1 va mai vedea vreodată. Spre uimirea lui însă, Isus, de la mare depărtare de el, din faţa templului, îl urmărea cu privirea. Atunci Ioan a căzut în genunchi şi s-a închinat spunând: "Ochii mei au văzut strălucirea Ta. Niciodată nu am fost atât de aproape de Tine." Şi spre surprinderea lui, deşi era departe de Isus, vocea acestuia s-a auzit blândă şi calmă, ca şi când Isus s-ar fi aflat la doi paşi de el, murmurând: "Totdeauna ai fost la fel de aproape de Dumnezeu. Trebuia doar să ştii acest lucru."
* * *
Astfel a început Isus să vestească venirea Sa în locul în care Dumnezeu înviase pentru întâia oară materia cu sângele Său. Preoţii şi mai marii bisericii au