omul-diavol urmează să sune. Omul-diavol rămâne strămoşul sfinţilor, dar transformat în bestie umană, pentru că după desprindere, el nu îl mai posedă pe Isus în trup. Prin urmare, omul fără Viaţă Divină în trup distruge aproape toate formele de viaţă de pe planetă, aceasta rămânând pustie, asemeni mulţimii planetelor pe care Viaţa Supremă a mai înviat materie şi de pe care sfinţii s-au desprins deja, pentru că pe acele planete condiţiile de evoluţie a universului divino-material au fost mai bune. Modelul structurii divine este resimţit în toată creaţia lui Dumnezeu, Pentru că iată ce-i spune Tatăl, Fiului Său: "huse! întâiul Meu născut eşti Tu! Pentru că, prin desprinderea Ta din Universul Divin, a început învierea trupurilor. Lucrul Meu pe Pământ a fost primul de acest fel, dar nu şi cel de pe urmă.
învierea materiei pe alte planete a fost finalizată mai devreme, pentru că materia găsită acolo, s-a pretat mai bine învierii şi primele trupuri au ajuns să locuiască deja în Ceruri. Dar desăvârşirea formei sfinţilor va avea loc pe Terra.
Cu toate că Viaţa Divină a început pe Pământ experienţa de înviere a materiei, totuşi, această experienţă a ajuns la finalitate mai repede pe alte planete, tocmai pentru că materia găsită de Viaţă acolo, s-a pretat mai bine învierii. Desăvârşirea formei sfinţilor însă va avea loc pe Terra.
Până atunci, Isus ştie că fiinţa umană mai are de parcurs etapele ştiinţei şi tehnologiei, care au să schimbe statutul Diavolului. Evoluţia ştiinţifică a lucrării divine este o etapă acceptată de Dumnezeu, în efortul creaţiei, pe drumul de la înviere la urcarea la