pentru ca experienţa Creatorului să fie împlinită. Apoi trupul Lui s-a încălzit din nou, căci sângele nu i se coagulase, degetele au început să-i mişte, palmele să îl doară, pentru a auzi din adâncul întunecat în care se afla, vocea Tatălui strigând: "Ridică-te Fiule! Ceasul morţii şi al încercării Tale a trecut!"
In clipa aceea, Isus şi-a îndoit trupul să se ridice, frânghiile cu care îi erau legate picioarele s-au frânt, iar piatra din uşa mormântului s-a rostogolit într-o parte. Atunci a ieşit în faţa mormântului; prin întunericul dens trupul Lui radia o lumină albă, puternică, deasupra pe cer licăreau stelele pe care le crease împreună cu Tatăl la naşterea Universului şi a început să se roage, spunând: "Mulţumesc Creatorului acestui trup, căci el a folosit lucrării divine. "
După ce a rostit acele cuvinte, spre mare Lui uimire, s-a văzut înconjurat de strajele care fuseseră puse să păzească mormântul, pentru ca nu cumva ucenicii Lui să îi fure trupul, apoi să spună mulţimii că Isus a înviat. Văzându-i, Isus s-a întors cu faţa înspre ei zicându-le: "Vai! Cine poate păzi Viaţa Tatălui Meu!" Străjerii s-au speriat, dar totuşi unul dintre ei amintindu-şi pentru ce fusese pus acolo, a îndrăznit să scoată sabia. Şi a ridicat-o deasupra capului lui Isus. Dar acesta i-a zis: "Sabia ta a fost ridicată cu puterile pe care ţi le-am dat Eu! Lasă sabia jos, căci tu ai fost pus să ridici sabia împotriva celui care va veni să îmi fure trupul, nu împotriva Celui care va învia din morţi. "
Străjerul s-a speriat şi a căzut leşinat la picioarele Iui Isus. Dar Isus nu 1-a părăsit, ci s-a aplecat asupra lui şi i-a atins fruntea, zicându-i: "Ridică-te! Nu fi speriat!