În mâini nu am de suflet Dumnezei
În mâini nu am de suflet Dumnezei
sã-i strâng, sã îi comprim, sau sã-i dilat,
iar din priviri nu pot sã vi-i arãt
mai mici, mai mari, sau buni de cumpãrat
prin târguri si oboare.
Ce lucru mare e si ce onoare sã-i ai în fiintã.
Atunci esti viu si-ti este tie drag
sã stii cã-n asternut de albumine
la tine-n sânge Dumnezeu îsi tine,
lumina si-nvierea.
Nu te ajutã în prezent puterea, cu inima sã vezi
cum paste duhul mortii prin livezi
printre globule albe, rosii, vitamine,
cãci dacã ai sti ce luptã porti în tine
din ochii inimii ti-ai fãuri retine.
Dar vouã trupuri oarbe si flãmânde
privirile vi se întind spre Cer,
spre acolo unde zei tineri pier
si înrobiti de rugãciuni perverse, vã consumati
în ale mortii averse.