îşi dădea seama, că din vreme ce ea născuse un copil atât de neobişnuit, trupul ei nu era doar un simplu trup. De aceea, i-a zis lui Iosif: "Nu ştiu dacă tu vei fi soţul meu, sau păstorul copilului meu, dar dacă Dumnezeu a ales ca tu să fii primul care-l atinge pe Fiul Lui trebuie să ai mare credinţă în tine. De aceea îţi zic, să-i dai nume după puterea credinţei tale, fiindcă peste trei zile va trebui să urcăm cu El la templu ". Intimidat de acea mare onoare, fără nici o explicaţie şi fără nici o raţiune, Iosif a murmurat pentru sine: "Să-i spunem... Isus!"
Şi i-au spus Isus şi l-au botezat astfel, fără să ştie vreodată de ce. După aceea, Iosif s-a închinat iar, în faţa patului în care micuţul copil sta în aşternut nou. Apoi a pornit spre templu, să înceapă rânduiala pentru cea de-a opta zi.
Câtăva vreme mai târziu, prin ţara lui Israel a început să circule un zvon cumplit. Se spunea că Irod, guvernatorul, îl va ucide pe Isus de teama că acesta, când va fi matur, i-ar putea lua tronul. Primul de la care a aflat Iosif acest lucru a fost tatăl Măriei, care i-a zis: "Am aflat de la preoţi şi militari, că dragostea mare cu care este înconjurat micul copil, îl sperie pe Irod, şi că acesta ar vrea să-l ucidă. " "Curios, i-a răspuns Iosif. Şi eu am aceeaşi bănuială şi aceeaşi teamă. Motiv pentru care, chiar în noaptea aceasta îl voi lua pe Isus şi pe Măria şi voi fugi cu ei în Egipt. Nu ştiu când mă voi întoarce de acolo, dar tu să le spui celor care îl vor căuta, că Isus a murit şi s-a înălţat la Ceruri. Astfel, El