structură, se concentra asupra unui lucru uşor de făcut dar greu de închipuit: începutul învierii materiei.
S-a rotit de jur împrejur, harul Lui acoperind Universul, s-a concentrat la minunea pe care şi-o alesese, apoi a rostit o dezlegare cutremurătoare: ' Desprind o parte din Mine să desăvârşească lucrarea Mea şi să populeze Pământul cu fiinţe create din Ea, a spus: Botez partea aceasta în numele Meu, căci în Ea sunt Eu, îi spun Fiul Meu şi o numesc Isus. Şi tot ce se va naşte de astăzi din El, se va naşte din Mine, sau cu voia Mea, căci El este ca şi Mine, Viaţa Supremă. " In clipa aceea, din Dumnezeu s-a desprins un Univers Divin, care a coborât pe Pământ lăsând în urma Sa, o structură mai mare decât El şi a zis: "Doamne! Tu eşti Tatăl Meu, Creatorul Lumii! Adevărat este!"
Sub presiunea acelei rostiri, oceanele au început să se tulbure, vânturile să bată năprasnic, aerul să devină uscat. Pentru că Isus, în forma Sa spirituală, luase în stăpânire grădina căreia trebuia sâ-i dea Viaţa Sa şi să o sfinţească cu sângele Lui. Apoi s-a oprit cercetând apele şi nisipul uscat, stâncile goale şi vulcanii ce clocoteau şi, impresionat de minunea care-l înconjura, a întrebat: "Tată! Dacă am rămas singur, până când voi fi Viaţa noului Univers? "
Din ceruri, din întreg infinitul, s-a auzit glasul Creatorului care 1-a mângâiat: "Până la sfârşitul lucrării acesteia, i-a răspuns Dumnezeu. Căci lucrarea aceasta este începutul Vieţii celei Noi. în care, Eu sunt Dumnezeu împreună cu Tine; amândoi suntem Creatorii Lumii celei Vechi şi a celei viitoare. Şi orice se va naşte în lumea aceasta, se va naşte prin Tine. Tu eşti odrasla