Creaţia Mea este bună. Vom mai vedea multe dintre acestea. Eu am ales această grădină ca să sădesc în ea
Viaţa Mea. Dar din ceea ce am semănat, nu trebuie să crească doar Viaţa Mea ci şi hrană pentru trupul acesteia. Fiindcă materia, consumă materie! Insă cei ce vor tânji să se hrănească cu Viaţa Mea vor deveni hrană pentru trupurile care vor fi în final sfinţi. Sfinţii vor urca la Cer de pe acest neînsemnat Pământ, chiar cu mijloacele create de ei. Ei s-au născut în peşti, fiindcă în peştii aceştia sunt Eu. Dar până atunci vor mai fi multe. Examenul Vieţii este greu de trecut, mulţi însă îl vor trece."
Isus îl asculta. Mările şi oceanele vuiau de valuri înalte. în ape, peştii cei mari se hrăneau cu peştii cei mici. Viata Creatorului era astfel alungată din trupurile înviate de El. Isus ştia că acest lucru nu va putea dura prea mult, că Dumnezeu, oricât este de îngăduitor, va lua până la urmă hotărârea cea dreaptă. Fiindcă nu trecuseră multe mii de ani de la apariţia peştilor şi în vâltoarea vieţii, mulţi dintre aceştia nu-l mai recunoşteau pe Dumnezeu în trupurile lor.
In această experienţă, Dumnezeu a decis să dea Viaţă şi materiei din alte locuri ale Universului. Să învie materie de o cu totul altă natură, folosind mijloace şi metode specifice Lui, adaptate la alte realităţi. Dar până să fie cunoscute aceste creaţii fiinţelor înviate cu Dumnezeu pe Terra, acestea trebuiau să se cunoască întâi pe ele însele. Lucrarea începută de Creator pe Pământ, avea o semnificaţie aparte. Pentru că era cea dintâi încercare de înviere a materiei şi bineînţeles, reuşită. Apoi,
Dumnezeu L-a chemat pe Isus lângă El şi i-a zis: "Peştii