Creatorului cu creaţia născută din materie şi Viaţa Divină investită în trup.
Comunicarea prin inducţia divină exista anterior creării Universului, ca limbaj în interiorul Vieţii Supreme. Transmiterea şi receptarea mesajului divin dezvăluie existenţa unei viteze absolute de deplasare a realului imaterial, aproximativ egală cu viteza gândirii virtuale, amplificată cu diferenţa dintre Gândirea Supremă şi aceasta.
Componentele intelectuale ale Vieţii Supreme, determinate prin proiecţia componentelor intelectuale virtuale în spaţiul divin, amplificate şi ele cu diferenţa de rang dintre creatură şi Creator, dau imaginea grandorii gândirii divine. Puterea divină nu cunoaşte limite superioare de manifestare. Obţinută prin relaţia dintre Gândirea Supremă şi voinţa absolută, această forţă nu are echivalent. O simplă hipnoză indusă asupra materiei poate bloca Universul în nemişcare pe coordonatele spaţiu şi timp fără a produce riscul prăbuşirii sistemului. Structura divină ca miracol şi consistenţă include în componenţa Sa şi viaţa uzuală investită în trupul purtătorului de Dumnezeu. Jumătatea vie a fiinţei, excluzând suportul ei material, reprezintă o unitate divină coordonată de Creator, în misiunea de investire şi întoarcere la Dumnezeu împreună cu trupul divinizat. Real nepalpabil, miracol şi plăcere, viaţa uzuală din trupul înviat cu Dumnezeu este reprezentarea Creatorului pe Pământ.
Ridicând privirea de la această microdumnezeire spre Viaţa Supremă se poate obţine - funcţie de puterea de concentrare a individului, imaginea adevăratului